Firul de aur

Descriere

A fost odată o împărăţie care se învecina cu pădurea Hemlock. În această pădure înfricoşătoare trăia un duşman al împărăţiei împreună cu supuşii săi. Oamenii ştiau că doar acei care se ţin de Firul de Aur se pot avânta în pădure, dar chiar şi aşa, numai cei care vor urma Firul cu credinţă se vor putea întoarce în siguranţă acasă.

Aş vrea să vă ajut şi să vă încurajez, pe voi şi pe toţi cei care citesc această povestire, să învăţaţi marea ei lecţie, lecţia că trebuie să ne încredem întotdeauna în Dumnezeu şi să facem ce este drept, ţinându-ne strâns de Firul de aur, în ciuda oricărei ispite şi primejdii, siguri că Dumnezeu ne va conduce în casa Lui, în linişte şi pace. Dumnezeu dă fiecăruia un Fir de aur de care să se ţină acasă sau la şcoală, la grădiniţă sau la joacă, în orice zi şi în orice loc. Vocea Lui din inima noastră şi din Cuvântul Său ne spune întotdeauna ce este bine, dacă o ascultăm. Şi voi puteţi fi ispitiţi într-un fel sau altul să lăsaţi din mână Firul de aur şi să fiţi egoişti, neascultători, leneşi sau mincinoşi. Multe lucruri vă vor ispiti să faceţi mai degrabă voia voastră, decât voia lui Dumnezeu.

„Căci, dacă aveţi din belşug aceste lucruri în voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici leneşi, nici neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţă a Domnului nostru Isus Hristos. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată.” 2Petru 1:8

Pădurea Hemlock

          „Au fost odată ca niciodată doi regi. Deşi trecuseră mulţi ani de la ultimul război, regele Arius ştia că nu putea avea încredere în vicleanul rege Maldon. Regele Arius îşi iubea poporul şi avea un fiu care ajunsese destul de mare ca să înveţe îndatoririle unui rege. În balconul din castelul Hemlock, regele Arius îşi invită fiul, pe Filip, să i se alăture într-o dimineaţă, la răsăritul soarelui, când lumina începea să împrăştie întunericul. – Bună dimineaţa, Filip. Îţi mulţumesc că eşti alături de mine la ora aceasta sfântă. Filip era încă somnoros, dar îi răspunse tatălui său plin de respect. -Bună dimineaţa, tată. Regele era cunoscut pentru plimbările sale matinale, fiindcă îşi petrecea dimineţile în rugăciune, vorbind cu Dumnezeu. Era văzut adesea pe balcon de fermierii care îşi începeau munca la răsăritul soarelui. Se spunea că putea fi văzut cu două ceasuri înainte de cântatul cocoşilor, şi că lumina slabă a felinarului său anunţa venirea zilei.      E o dimineaţă atât de frumoasă! Regele zâmbea privind ochii somnoroşi ai fiului său. Îmbrăţişându-l cu dragoste, îi zise: – Priveşte ce frumoase sunt dealurile şi pâraiele. Vezi căprioara aceea care îşi veghează puii? Şi florile! Uită-te cum împodobesc priveliştea cu cele mai frumoase culori, parcă ar fi proaspăt pictate de unul din cei mai buni artişti de la curte. Regele Arius rămase neclintit, cântărind parcă frumuseţea şi pericolul care se aflau în faţa lui. Părea că va rămâne aşa o veşnicie. Trecuseră ani buni de la atacarea regatului, dar ştia că primejdia mocnea încă în pădurile Hemlock. Era timpul ca prinţul Filip să înţeleagă pe deplin pericolul, şi să se pregătească să îl înfrunte. Regele continuă să privească şi să mediteze, dar când ochii îi căzură asupra pădurii Hemlock, se cutremură. – Filip, acum câţiva ani, am poruncit să fie ţesut un fir de aur, pentru ca orice călător pierdut sau obosit să găsească drumul înapoi spre regat. După trei ani, ţesătorii l-au terminat. A fost o mare sărbătoare pentru toţi cetăţenii care au privit cum nobilii noştri cavaleri purtau firul auriu în jurul zidurilor castelului şi apoi în pădure. Firul avea grosimea unei mlădiţe de vie, şi putea fi văzut cu uşurinţă de orice trecător. Dar cei care rătăceau departe de fir erau în pericol de a se rătăci şi de a-şi pierde chiar viaţa. Ia aminte, fiule, la firul auriu şi la lecţiile pe care le poţi învăţa. Deşi nu era treaz de-a binelea, Filip înţelese care erau lecţiile firului. Tatăl său îl învăţase bine. Soarele se înălţa pe cer acum, scăldând în lumină şi căldură întreg regatul…”