Descriere
Romanul Ismael se bazează pe faptele reale ale unui tânăr născut în sărăcie, prejudecată și dispreț, dar care se ridică pe culmile succesului datorită perseverenței, bunătății, onestității și auto-disciplinei.
„Tinerii vor învăța din exemplul lui Ismael, din modul cum acesta trece peste adversități, sărăcie, acuzații false și respingere. Integritatea lui va inspira atât tineri, cât şi vârstnici. Nu am citit o altă istorisire care să mă inspire la fel de mult cum m-a inspirat viața lui Ismael. Pentru adolescenți și adulți, aceasta este o carte care într-adevăr schimbă vieți, iar continuarea ei este și mai bună!
Am fost realmente binecuvântat de viața profundă a lui Ismael Worth. Cine a fost cu adevărat în istorie, nu pot să spun. Ceea ce pot să-ți spun, prietenul meu, este că ești pe cale să te implici într-o dramă irezistibilă.
Fie ca Domnul să te binecuvânteze din belșug!” (Mark Hamby)
Acest roman este primul dintr-o serie de patru volume.
Capitolul I
Surorile
Dar dacă tu vei fi statornic
Și credincios cuvântului tău,
Te voi face victorios prin scrisul meu
Și cunoscut prin sabia mea.
Te voi servi în asemenea nobile feluri
De care nu s-a mai auzit până atunci;
Te voi încununa și te voi împodobi cu lauri,
Și te voi iubi pentru totdeauna.
James Graham
– Dacă este vreun adevăr în vechea zicală, tânărul Herman Brudenell va avea o viață prosperă, zise Hannah Worth, privind afară din ușa căsuței, spre priveliștea minunată ce strălucea sub razele splendide din acea dimineață de primăvară.
Era într-adevăr o zi superbă în mijlocul lui aprilie – cerul era la fel de senin, iar aerul la fel de cald de parcă ar fi fost iunie.
– Și despre ce zicală veche spuneai, Hannah? se interesă sora ei mai mică, Nora, care stătea în fața oglinzii crăpate ce atârna deasupra cufărului sărăcăcios cu așternuturi, împletindu-și pletele lungi și întunecate.
– Păi, Nora, nu știi? Zicala aceasta este veche precum aceste dealuri și adevărată precum cerurile, și sună cam așa: ziua în care un bărbat împlinește douăzeci de ani este un semn pentru viața ce va urma; dacă va fi senină, el va fi fericit; dacă va fi înnorat, nefericit.
– În cazul acesta pot spune că prosperitatea tânărului domn Brudenell va fi splendidă, pentru că, iată, soarele îți ia vederea! zise Nora, în timp ce își încolăcea cosița lungă, întunecată, în jurul capului în forma unei coronițe naturale, și o prinse la capăt cu un spin.
– Iar acum, ce zici, cum arăt? Nu ești mândră de mine? întrebă ea cochetă, întorcându-se cu un zâmbet ca și cum nu ar fi fost conștientă de frumusețea ei, pentru a fi inspectată de sora ei mai mare.
Hannah nu putea să răspundă decât afirmativ la întrebare. Ea considera că frumusețea surorii ei aparținea claselor mai înalte; puține palate din lumea aceasta puteau găzdui o prințesă la fel de frumoasă precum această fată de la țară care locuia într-o colibă sărăcăcioasă. Sub acele plete bogate, întunecate, era o frunte înaltă, albă ca zăpada; sprâncene negre, delicate, așa de bine definite și arcuite atât de perfect, încât îi dădeau un aer deosebit de deschis și elevat întregii fețe; ochi mari, de un gri închis, luminoși, îmblânziți de gene lungi, negre, arcuite; un nas mic, drept; obraji ovali, îmbujorați; buze pline, rumene, care ușor deschise, dezvăluiau sclipirea unor dinți albi ca perlele; o bărbie bine curbată; o față atât de deosebită, care atunci când era mulțumită zâmbea cu ochii, nu cu buzele; o față, pe scurt, ce deborda de inteligență și emoție ce putea să se transforme în gânduri și pasiuni. Întreaga înfățișare era una nobilă, fata fiind înaltă, delicat proporționată și frumos dezvoltată.
