Descriere
O poveste emoţionantă, scrisă cu pasiune, care îi invită pe cititori să privească viaţa prin ochii unui copil puţin neobişnuit. În fiecare capitol vibrează prospeţimea încântătoare a darului vederii pe care copila oarbă îl sădeşte în inimile prietenilor şi duşmanilor deopotrivă. Subiectul acestei cărţi se împarte între dragostea fără compromisuri, discernământ, sinceritate copilărească, credinţă şi iertare.
Salvată într-un mod miraculos de sub umbra morţii, Melody, o fetiţă oarbă de doisprezece ani, schimbă viaţa unei întregi comunităţi dar şi pe cea a răpitorilor ei lacomi! Această povestire plină de dramatism este cu adevărat înălţătoare!
„Bucuraţi-vă întotdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Amin!”
Copilul
„Ei bine! spuse domnişoara Vesta. Copilul are un dar minunat, asta e sigur. Ascult-o numai, Rejoice! Nu ai auzit niciodată canarul nostru cântând aşa! În timp ce vorbea, domnişoara Vesta trase jaluzelele, şi un potop de lumină inundă camera în care zăcea domnişoara Rejoice. Fereastra era deschisă, şi vocea lui Melody intra ca un torent de sunete, împrospătând camera cu dulceaţa vieţii şi bucuriei. – Este ca păsările despre care se povestesc atâtea! spuse domnişoara Rejoice, împreunându-şi mîinile străvezii, şi aşezându-se pe pernă cu un aer de totală mulţumire – privighetori, şi ciocârlii, şi toate păsările despre care se vorbeşte în cărţile de poezii. Ce face, Vesta? Din patul ei, domnişoara Rejoice să vadă o parte din curte. Putea să vadă liliacul alb, acum o mare de fulgi de zăpadă unduind în adierea de iunie, putea să vadă drumul, şi ştia dacă vecinii veneau în sat sau la adunare, dar colţul din care se înălţa cântecul minunat era ascuns vederii ei. Domnişoara Vesta se uită cu atenţie printre perdelele de muselină. – Stă pe scări, spuse ea, şi hrăneşte găinile. E o minune să vezi cum o recunosc toate animalele! Bătrâna găină moţată, care nu a suportat niciodată pe nimeni, stă în poala ei aproape. Ea spune că le înţelege graiul, şi cred că aşa şi este. E sigur că nici una din ele nu cotcodăceşte, şi nu scot nici un sunet cât timp cântă ea. Este un fel de minune pentru mintea mea. – Aşa este, consimţi domnişoara Rejoice cu blândeţe. Uite, soră! Ai spus că nu ai auzit-o niciodată cântând „Harpa Tarei”. Ascult-o acum! Amândouă surorile ascultau pline de încântare. Domnişoara Vesta stătea la fereastră, cu coatele sprijinite de pervaz. Era înaltă şi subţire ca un băţ, deşi avea cincizeci de ani. Părul alb ca zăpada era pieptănat strâns pe frunte; ochii albaştri erau pătrunzători şi tăioşi ca o sabie. Purta o rochie neagră cu guleraş alb; mâinile ei purtau semnele anilor de trudă şi slujire. Nimeni nu ar fi crezut că ea şi domnişoara Rejoice erau surori, dacă nu ar fi văzut privirile lor iubitoare din momentele în care erau singure împreună. Chipul care zăcea pe pernă era palid şi străveziu ca un trandafir alb ofilit. Ochii negri aveau o privire rugătoare şi melancolică, şi erau incredibil de blânzi. Domnişoara Rejoice avea şi ea părul alb, dar părul ei avea o plăcută nuanţă aurie, foarte diferită de albul aspru al domnişoarei Vesta. El se bucla în şuviţe ondulate în jurul feţii ei frumoase. Pe scurt, domnişoara Vesta era o frumuseţe plină de demnitate, iar domnişoara Rejoice era considerată drept foarte drăguţă. Sora mai mică zăcea tot timpul în pat. Trecuseră treizeci de ani de la accidentul care o schimbase dintr-o fată tânără şi fermecătoare într-o sărmană invalidă. O distracţie nevinovată – băieţi şi fete călărind împreună, gândindu-se doar la plăcerea momentului, o săritură bruscă a calului speriat de un obstacol, o căzătură peste o stâncă ascuţită – aceasta era povestea domnişoarei Rejoice. Oamenii din sat uitaseră că exista o poveste; chiar şi contemporanii ei aproape că nu îşi mai aminteau de vremurile în care Rejoice fusese altfel decât era acum. Dar domnişoara Vesta nu a uitat niciodată. Ea şi-a părăsit slujba dintr-un oraş învecinat, a rupt logodna cu omul pe care îl iubea, şi a venit acasă, la sora ei…’
Recenzii
Nu există recenzii până acum.