Micuta, fetita din Israel

9,00 lei

Format: 20,5 x 13,5 cm

Număr de pagini: 142

Descriere

„Cu aproape 3000 de ani în urmă, trăia în Samaria proorocul Elisei. Pe atunci poporul Israel era slab şi puţin la număr. În nord se afla Siria, care devenise o mare putere tocmai datorită aşezării sale: Persia la est, Marea Mediterană la vest, Turcia în nord şi Israelul în sud. Toate caravanele cu mărfuri trebuiau să treacă prin Siria, aşa că primea taxe de la toată lumea, oferind în schimb protecţie. În 2Regi capitolul 5 se află o istorisire minunată despre o fetiţă israelită, fără nume, care a făcut fericit un om şi familia lui prin simplul fapt că a făcut cunoscut şi altora ceea ce ştia. În Biblie ni se spune că mărturia ei a cutremurat două popoare, care poate că s-ar fi luptat între ele dacă nu ar fi intervenit proorocul lui Dumnezeu. Fetiţa nu este numită în Biblie, iar eu am ales să-i spun Micuţa în povestirea mea. Totuşi, toţi cei care L-au cunoscut pe Dumnezeu vor primi un nume. Într-o zi vom vedea că frumuseţea numelor noastre va fi determinată de mărturia pe care am dat-o pentru Dumnezeu. Orice nume aş fi ales eu acum pentru această fiică plină de curaj se va dovedi atunci lipsit de frumuseţe. Dacă se află lecţii în această povestire, cred că sunt diferite pentru fiecare cititor în parte; depinde de cel căruia îi sunt destinate. Sper să vă placă la fel de mult să o citiţi pe cât mi-a plăcut mie să o scriu.” Autorul

           Cum v-aţi simţi dacă aţi fi luaţi prizonieri într-o ţară străină şi apoi daţi ca să fiţi sclavi? I-aţi putea mulţumi lui Dumnezeu? V-aţi putea ruga pentru binele duşmanilor voştri? Veniţi să păşiţi alături de Micuţa în călătoria ei. Inspiraţi-vă din dragostea ei pentru Dumnezeu chiar şi atunci când El pare departe. Lăsaţi-vă cuceriţi de curajul ei chiar şi atunci când vi se pare că aţi pierdut totul şi aţi rămas singuri şi neajutoraţi. Ascultaţi-i rugăciunile pline de credinţă. Lăsaţi-vă atinşi de mâna Celui Atotputernic şi lăsaţi-L pe El să vă cerceteze inima prin mărturia acestei fetiţe al cărei caracter străluceşte peste veacuri. Agnes Miriam Coca

           Generali şi împăraţi, diplomaţi şi slujbaşi de rang înalt, profetul lui Dumnezeu şi slujitorul lui, s-au găsit dintr-o dată, şi fără voie, implicaţi într-o lucrare stârnită de intervenţia micuţei eroine. Schimbările aduse în vieţile persoanelor în cauză au fost dramatice şi sociale. Dintr-o dată viaţa lor a luat o întorsătură nebănuită, nesperată şi, din păcate în unele cazuri, tragică. Cine să fi fost oare acest copil fără nume, însă cu o pregnantă şi sigură prezenţă în viaţa reală?! A fost şi rămâne, cel puţin în mod potenţial, copilul născut în fiecare familie de credincioşi, care aşteaptă să fie crescut pentru un destin care să conteze.

„Cu mult timp în urmă, pe vremea când Siria era o naţiune puternică şi înfloritoare, trăia într-o fermă izolată din nordul Israelului, o fetiţă. Deşi avea numai doisprezece ani şi era tare prăpădită pentru vârsta ei, era o fetiţă harnică şi ascultătoare. În fiecare zi făcea o mulţime de lucruri pe lângă gospodărie, treburi la care ar fi fost nevoie, în mod normal, de un om mare. Dar fetiţa ştia că nu era altcineva care să le facă, şi cum treburile din gospodărie nu suportă întârziere, începea lucrul şi nu se oprea până nu era totul în bună rânduială. Mai greu era că în fiecare zi se ivea ceva în plus, pe lângă nevoile zilnice, cum era căratul apei de la fântână pentru gătit, spălat vase, făcut baie sau spălat rufe. Să nu credeţi că nu ar fi vrut câteodată să se plângă că avea atâtea pe cap, dar descoperise repede că nemulţumirea îi face lucrul mai greu, şi că nu te ajută cu nimic până la urmă. Mama ei obişnuia să spună: „Cea mai uşoară cale de a scăpa de o treabă grea, este să o faci.” Astăzi, de exemplu, se trezise de dimineaţă, făcuse paturile şi ajutase la pregătirea micului dejun. Apoi spălase vasele, cărase apa afară ca s-o toarne în bazinul cel mare din spatele casei, pentru că apa era preţioasă în regiunea aceea secetoasă, şi adusese înapoi ligheanul de la vase, clătit şi gata de pus la uscat. Acum, trebuia să plece din nou la fântână. Avea atâta treabă pentru că mama ei nu era acasă. Plecase la cel mai apropiat vecin, cale de opt kilometri, să-l întrebe dacă nu auzise ceva veşti despre bărbaţi. Toţi bărbaţii din ţinut în stare să ţină o armă în mână, erau plecaţi să apere ţara, la porunca regelui. De ceva timp, cete de soldaţi sirieni veneau după pradă în Israel. Uneori, luau şi oameni ca sclavi, şi din Siria nu se mai întorcea nimeni niciodată. Zadarnic îi căutau cei de acasă, li se pierdea urma pentru totdeauna…”

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Numai clienți autentificați care au cumpărat acest produs pot scrie o recenzie.