Naufragiati, dar nu pierduti

16,00 lei

Format: 20,5 x 13,5 cm

Număr de pagini: 120

271 în stoc

Descriere

Doi tineri nerăbdători culeg consecințele urmării unui sfat greșit și ajung prinși pe o insulă din Oceanul Arctic, înconjurați de munți de gheață și aisberguri. Ei se luptă pentru supraviețuire împotriva tuturor riscurilor, învățând prin toate acestea că există un Dumnezeu al milei, ale cărui intenții sunt de a-și cruța copiii.

Experimentează dificultățile unei ierni polare însoțindu-i pe cei doi într-o călătorie atât de periculoasă în lumea morselor, a vulpilor şi a urşilor polari.


PRIMA PARTE

Aici îşi ţine iarna nemiloasa curte; / Şi, prin nemărginitele ei holuri / Furtunile se zbuciumă, cu armonii de urlete. / Aici, tiranica-i putere îşi mestecă în dinţi mânia / De gheaţă, crivăţ şi zăpezi eterne / Aici îşi făureşte grindina şi îşi arată bucuria / Ştiind că stăpâneşte jumătate din pământ şi vreme.

Zăpezi peste zăpezi se-ngrămădesc până la cer /Şi munţi de gheaţă se înalţă fioroşi şi reci; / Nimic nu se arată celor ce pe mare pier\r\nDecât nori albi, ceţoşi, şi îngheţaţi pe veci.

Anotimpurile lui Thomson

Arhanghelsk

„Cei care privesc harta Europei observă că provincia Arhanghelsk ocupă o mare parte din Rusia europeană şi că ţărmurile ei sunt scăldate de Marea Albă şi de Oceanul Arctic (sau Îngheţat), ale cărui ape sunt îngheţate din septembrie până în iunie, formând astfel un hotar de gheaţă pentru o ţară al cărei climat este rece în cea mai mare parte a anului şi îngheţat în rest.

Primăvara nu este cunoscută în aceste regiuni friguroase, unde iarna lungă şi întunecată este urmată de o vară scurtă şi posomorâtă. Vă puteţi închipui, deci, cât de sărăcăcioase sunt recoltele şi că, dacă nu ar fi animalele pe care le-a dăruit Providenţa ca pe o compensaţie, locuitorii unui asemenea ţinut ar muri de foame. Ei îşi petrec scurta lor vară pescuind şi aprovizionându-se pentru iarnă prin vânzarea blănurilor animalelor ucise la vânătoare, trafic care formează cea mai însemnată resursă a locuitorilor din regiunile îngheţate de la Pol.

Animalele care trăiesc într-un asemenea climat sunt acoperite cu blană bogată, care nu numai că le protejează de frigul extrem, dar adaugă foarte mult şi la valoarea lor. Renul este comoara cea mai de preţ a locuitorilor din aceste ţinuturi şi sursa majorității bunurilor lor. Atât de numeroase şi importante sunt utilizările acestui animal, încât sunt puţini cei care nu le au; el înlocuieşte de fapt calul, vaca şi oaia. Înhămaţi la sanie, renii trec peste lacuri şi râuri îngheţate, urmându-şi călătoria zi şi noapte, „pe cărările nevăzute ale zăpezilor”. Din laptele lor se face brânză, carnea lor se mănâncă, iar pielea lor devine îmbrăcăminte şi aşternut, chiar şi acoperiş pentru corturi…”

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Numai clienții autentificați care au cumpărat acest produs pot lăsa o recenzie.