Un oaspete neasteptat

9,00 lei

Format: 20,5 x 13,5 cm

Număr de pagini: 110

Stoc epuizat

Descriere

Christoph Von Schmid a fost autorul favorit al multor colecţionari. Această colecţie încântătoare a povestirilor scurte scrise de Von Schmid ilustrează într-un mod minunat iubirea lui Dumnezeu şi planul Său desăvârşit. În ceasurile noastre de încercare putem sta liniştiţi ştiind că Dumnezeu cunoaşte totul şi este un ajutor prezent oricând în vreme de nevoie. Ca în toate lucrările lui Von Schmid, există un element de încercare severă şi de pierdere care pare ireparabilă. Dar răscumpărarea neaşteptată este aproape pentru cei care cred în Dumnezeu în ciuda împrejurărilor pe care le înfruntă.

Această carte conţine trei povestiri în care autorul ilustrează providenţa şi planul desăvârşit al lui Dumnezeu. În ceasurile cele mai întunecate putem rămâne liniştiţi pentru că El ştie când să vină în ajutorul nostru.

O Întoarcere Neaşteptatã

          „În zilele acela de nefericire pentru Franţa, când monarhia fusese detronată şi multe familii nobile aruncate în adâncurile mizeriei, trăia pe partea aceea a Rinului o familie care se numea Erlau. Domnul d’Erlau era un bărbat înţelept şi plin de bunătate, soţia sa o femeie încântătoare, iar copiii lor, Charles şi Lina, erau copia fidelă a părinţilor. La scurt timp de la izbucnirea acelor tulburări îngrozitoare, care aveau să coste atâta sânge şi lacrimi, domnul d’Erlau se retrase din oraş la moşia sa îndepărtată, care se afla între Rin şi Munţii Vosgi. Castelul său, şi satul alăturat, erau înconjurate de dealuri, vii, ogoare de grâu şi livezi de pomi. Aici trăia cu cei dragi în singurătate, departe de zbuciumul lumii. Ţăranii săi, care îl onorau ca pe un mare binefăcător şi care îl vedeau de obicei timp de câteva săptămâni pe an, erau mulţumiţi să-l aibă mereu în mijlocul lor, ocupat ca întotdeauna cu bunăstarea lor. Regiunea din jur fusese comparată cu o grădină, dar sub îngrijirea acestui domn înflorise ca un paradis. Fiindcă era un tată foarte bun, se socotea norocos să fie aici, unde avea timp să-şi înveţe copiii; pentru el, cele mai plăcute ore erau cele în care îi ajuta sa deprindă îndatoririle religioase. Era ferm convins că religia era singura care putea împlini dorinţele omului, dăruindu-i merite adevărate, binecuvântându-l şi mângâindu-l în vremuri de primejdie şi moarte. Nobila sa soţie era întotdeauna prezentă la aceste lecţii şi, animată de acelaşi spirit, întărea impresia făcută asupra copiilor ei printr-un sentiment blând şi evlavios, care avea mai mult înţeles pe buzele ei iubitoare. Tatăl vorbea acum cu simţăminte deosebite, fiindcă era un timp de primejdie, spunându-le despre datoria de a crede în Dumnezeu şi în providenţa Sa atotstăpânitoare. Mama lor nu-şi putea stăpâni lacrimile când îşi privea copiii şi se gândea la toate pericolele care îi păşteau în aceste timpuri furtunoase; şi totuşi, când se gândea la dragostea neclintită a Tatălui Ceresc, inima o mustra că se lăsase cuprinsă de tristeţe, iar cuvintele ei redeveneau pline de veselie şi speranţă. Inima răspunde inimii, aşa că aceşti copii buni ascultau cu atenţie şi păstrau în suflet lecţiile iubitoare. De aceea, în ciuda pericolelor care îi ameninţau, părinţii şi copiii erau fericiţi şi mulţumiţi. Pe lângă subiectul instruirii religioase, cel mai important dintre toate, domnul d’Erlau încerca să sădească în minţile copiilor cât mai multe cunoştinţe folositoare; însă nu omitea nici subiectele ornamentale, menite să înfrumuseţeze viaţa omului. Printre altele, era un pianist foarte bun; şi, mai mult, avea o voce atât de bună, încât puţini, în afară de soţia lui, l-ar fi putut întrece. Îl învăţă acum pe micul Charles să cânte la pian, iar pe Lina să-şi modeleze vocea…”

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adauga o recenzie pentru “Un oaspete neasteptat”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *