Ce îţi vine în minte prima dată cand vezi un raft acoperit de praf? Ei bine, într-o astfel de situaţie cineva nu s-a gândit să caute o cârpă şi să şteargă praful, ci a scris cu degetul pe praf: “LOVE“. Cine poate spune că înţelege perfect ce era în inima acelei persoane?
Un lucru este nu-mi dă pace. Mi se pare ciudat faptul că orice lucru aş avea, oricât de cunoscut aş deveni, nevoia mea de a fi iubit şi acceptat va rămâne. Dacă am un suflet pe care nu îl văd, dacă pentru un moment în viaţă am simţit că sunt iubit cu adevărat, încep să cred din ce în ce mai mult că cea mai mare nevoie este nevoia de dragoste. Cineva spunea: “Oamenii cheltuie bani pe care încă nu i-au câştigat cumpărând lucruri de care nu au nevoie pentru a impresiona pe oamenii care nu le sunt plăcuţi.” De ce fac toate lucrurile aşa cum le fac? De ce ma îmbrac cum ma îmbrac? De ce cânt aşa cum cânt? De ce merg aşa cum merg? Oare nu caut să plac cuiva? Oare nu caut atenţia cuiva? Oare nu caut acceptarea cuiva? Nu caut eu aprecierea cuiva? Nu doresc oare ca cineva să mă iubească aşa cum sunt, şi să fiu în siguranţă la adăpostul dragostei aceleia neprefăcute?
Eu cred că există o Dragoste perfectă. Cred că cineva m-a iubit şi mă iubeşte cu o Dragoste absolută. Cred că mi se cere ca eu să Îl iubesc pe El cu o dragoste deplină. Dar deocamdată nu Îl pot vedea pe El. Dragostea Lui o primesc prin voi. Ca să-mi arăt dragostea mea faţă de El, vă voi iubi pe voi.
<< Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă:
„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”>>
