Ovidiu’s Blog

…au chemat pe Leviţi din toate locurile în cari locuiau, şi i-au adus la Ierusalim, ca să prăznuiască sfinţirea şi sărbătoarea cu laude şi cîntări, în sunet de chimvale, alăute şi arfe… Neemia 12.27

Jurnalul Conferinţei Eldad

♪ Noi cântăm în aşteptarea Domnului;

♪ Cântaţi Domnului o cântare înţeleaptă!

♪ Să cântăm pe terenul Duhului, nu al firii.

♫ Efeseni 5:15-21: „Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Mulţămiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.

De ce este importantă muzica?

♪ muzica este importantă pentru Dumnezeu;

♪ muzica exista încă înainte de a fi creat pământul;

♫ Ţefania 3:17 (traducerea engleză): „Dumnezeu se va bucura cântând…”

♪ singurul instrument creat de Dumnezeu este vocea umană.

Responsabilităţile leviţilor:

♪ leviţii cărau chivotul ►noi trebuie să ducem cu noi prezenţa lui Dumnezeu oriunde am merge;

♪ pronunţau binecuvântarea lui Dumnezeu pentru popor;

♪ erau dedicaţi slujirii lui Dumnezeu.

♪ Muzica poate fi, după împrejurări, una oficială (programată) sau neoficială (spontană).

♪ Muzica are două feluri de audienţă: pe de o parte Dumnezeu, pe de o parte oamenii din jur.

♫ Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, şi cîntaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

Pavel vorbeşte de trei tipuri de cântări. Trebuie să cântăm o varietate de muzică.

1. Psalmi ► Să cântăm Cuvântul lui Dumnezeu propriu zis;

2. Imnuri ► Cântări corecte din punct de vedere al mesajului teologic;

3. Cântări duhovniceşti (poate formate dintr-un singur cuvânt: Aleluia!) ► Cântări simple.

♫ 2 Cronici 20:18 Iosafat s’a plecat cu faţa la pămînt, şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului s’au aruncat înaintea Domnului să se închine înaintea Lui.

♪ Cântaţi îmbrăcaţi cu podoabe sfinte;

♪ În învoire cu poporul ► cei care ascultă să poată primi cântarea.

♪ Muzica trebuie să proclame adevărul lui Dumnezeu.

♪ Închinarea este însuşi felul în care ne trăim viaţa.

Periodizare a muzicii:

1. Antică

♪ misticism;

♪ simbolism;

♪ comunitate.

2. Evul Mediu

♪ instituţionalizare ► Aristotel

3. Reforma

♪ primează Cuvântul lui Dumnezeu ► „Sola Scriptura!”

4. Epoca modernă

♪ revoluţia ştiinţifică şi industrială;

♪ argumentul;

♪ analiza sistematică;

♪ înălţarea individului.

5. Post-modernism (al zilelor noastre)

♪ misterul;

♪ experienţa;

♪ comunitate;

♪ comunicarea prin simboluri.

———————————————————————————————————

♪ Slujirea prin muzică necesită comunicare, relaţie între cântăreţi, pastor, congregaţie.

♪ Muzica aleasă pentru închinare trebuie să fie selectată în ton cu viziunea conducătorului pentru acea congregaţie.

♪ Nu promova un stil de muzică dacă acesta naşte divergenţe.

♪ În acelaşi program trebuie să fie melodii care să se adreseze tuturor vârstelor (mai întâi imnuri ale credinţei).

♪ Caută cântecele vechi care exprimă închinarea adevărată.

♪ Nu fă schimbări majore într-un interval scurt de timp. Acţionează cu răbdare.

♪ Uneşte două cântări, una clasică şi una nouă.

♪ Alege acele cântări care aduc oamenii în prezenţa lui Dumnezeu.

♪ Trebuie să ne sacrificăm preferinţele noastre în folosul celorlalţi.

♪ Nimeni nu a spus ca a fi un lider de muzică este un lucru uşor.

♪ Ţine urechea ciulită pentru a putea primi călăuzirea Duhului.

♪ Încurajează-i pe cei din sală să cânte.

♪ Trebuie să-i cunoşti pe cei cărora le slujeşti şi să ştii ce le place lor să cânte.

♫ Rolul instrumentelor în închinare – Psalmul 150

♪ Darul de a cânta trebuie îndrăgit şi dezvoltat.

♫ Faptele apostolilor 2.42: Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. – domenii ale muzicii.

Concepte folositoare în alegerea cântărilor

♫ Muzica trebuie să fie:

♪ preot (reprezentarea unităţii);

♪ învăţător;

♪ profet;

♪ proclamator;

♪ vindecător;

Închinarea este preţioasă. Trebuie să sacrificăm timp pentru închinare.

„Marile înălţimi ale gloriei nu au fost atinse de marii oameni în zbor, accidental, ci prin anevoios urcuş în noapte, în timp ce tovarăşii lor dormeau.”

Orice cuvânt auzi sau spui, orice melodie asculţi sau cânţi, orice gest pe care îl faci, orice expresie a feţei pe care o exprimi construieşte ca o piesă edificiul personalităţii tale. Desigur, unii spun ca ei pot face unele lucruri a căror corectitudine sau moralitate sunt îndoielnice fără ca acestea să îi afecteze, dar tot ce ni se întâmplă ne afectează într-un anume fel.

Dar mai mult de atât, noi nu suntem doar o sumă de evenimente, circumstanţe şi influenţe externe, ci avem extraordinara capacitate de a gestiona toate aceste lucruri în favoarea noastră sau dimpotrivă.

Fiecare moment cere o decizie, fiecare decizie luată creează un precedent pentru alta similară.

Am să ţin ochii deschişi. Îmi voi selecta cu atenţie prietenii. Voi lua numai decizii bazate pe principii veşnice. Trebuie să reuşesc. Trebuie. Şi voi reuşi.

    Dacă v-aţi făcut timp să vă furişaţi câtuşi de puţin prin blogul meu, nu se poate să nu vă fi dat seama că îmi place foarte mult muzica. De fiecare dată când aud o melodie nouă rămân pentru un timp cu un sentiment de bucurie şi încântare… Poate părea ciudat, dar ultima „melodie” care m-a cucerit este tocmai îndemnul „Hai că poţi!”

Este incredibil de mare efectul pe care încurajarea îl are în viaţa unui om. Dacă aş întreba un mare antrenor, un fotbalist de top, un sculptor iscusit, un scriitor celebru, un alergător de talie mondială despre modul în care şi-au început cariera, cu siguranţă că din replicile lor nu ar lipsi aceasta: „A fost atunci un om care m-a încurajat… şi aceasta mi-a dat curaj si încredere în mine, mi-a dat aripi.” Desigur, refrenul acesta plin de atâta putere şi încurajare, „Hai că poţi”, a răsunat şi în auzul lor atunci când străbăteau perioade grele în timpul antrenamentelor istovitoare sau la repetiţiile epuizante.

Valoarea oamenilor care încurajează este inestimabilă. Ei sunt ce care văd ceva ce altora le scapă: potenţial. Acesta are câteva caracteristici ciudate. El există în stare latentă în fiecare dintre noi, dar paradoxal este faptul că înainte de a-l vedea noi înşine, îl vede cineva din afară. Acea persoană lipsită de mândrie şi cu dorinţa de a ne ajuta să ajungem ceea ce Dumnezeu şi-a dorit pentru noi ne deschide ochii, ne pune o oglindă în faţa ochilor. Odată conştientizat, potenţialul se declanşează în omul acela creând o reacţie asemănătoare exploziei unei bombe atomice.

E incredibil felul în care atleţii depăşesc recorduri peste recorduri, dar dacă sondăm spre motivaţiile care i-au adus acolo, studiem încurajările pe care le-au primit, încercăm să găsim în cariera lor momentul când cineva a văzut în ei adevăratul potenţial, lucrurile ar deveni mai uşor de înţeles. Nu îmi permit să dau sfaturi, dar dacă aş fi în postura de a sugera cuiva un mod de a-şi ajuta prietenii să îşi atingă potenţialul maxim, le-aş spune să îi încurajeze cât mai mult, să pună în lumină toate acele lucruri speciale pe care Dumnezeu le-a dat în dar fiecăruia.

Vreau să aud melodia asta cât mai des, vreau ca acest puternic refren să izvorască din inimile câtor mai mulţi oameni:

Hai că poţi!

Ce îţi vine în minte prima dată cand vezi un raft acoperit de praf? Ei bine, într-o astfel de situaţie cineva nu s-a gândit să caute o cârpă şi să şteargă praful, ci a scris cu degetul pe praf: “LOVE“. Cine poate spune că înţelege perfect ce era în inima acelei persoane?

Un lucru este nu-mi dă pace. Mi se pare ciudat faptul că orice lucru aş avea, oricât de cunoscut aş deveni, nevoia mea de a fi iubit şi acceptat va rămâne. Dacă am un suflet pe care nu îl văd, dacă pentru un moment în viaţă am simţit că sunt iubit cu adevărat, încep să cred din ce în ce mai mult că cea mai mare nevoie este nevoia de dragoste. Cineva spunea: “Oamenii cheltuie bani pe care încă nu i-au câştigat cumpărând lucruri de care nu au nevoie pentru a impresiona pe oamenii care nu le sunt plăcuţi.” De ce fac toate lucrurile aşa cum le fac? De ce ma îmbrac cum ma îmbrac? De ce cânt aşa cum cânt? De ce merg aşa cum merg? Oare nu caut să plac cuiva? Oare nu caut atenţia cuiva? Oare nu caut acceptarea cuiva? Nu caut eu aprecierea cuiva? Nu doresc oare ca cineva să mă iubească aşa cum sunt, şi să fiu în siguranţă la adăpostul dragostei aceleia neprefăcute?

Eu cred că există o Dragoste perfectă. Cred că cineva m-a iubit şi mă iubeşte cu o Dragoste absolută. Cred că mi se cere ca eu să Îl iubesc pe El cu o dragoste deplină. Dar deocamdată nu Îl pot vedea pe El. Dragostea Lui o primesc prin voi. Ca să-mi arăt dragostea mea faţă de El, vă voi iubi pe voi.

<< Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă:

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”>>

Un tânăr sincer a venit şi l-a întrebat pe Domnul Isus care este preţul uceniciei, ce anume trebuie să facă pentru a fi mântuit. Din răspunsul Mântuitorului reiese clar că cine nu lasă totul şi îl urmează pe El cu întreaga inimă nu poate fi mântuit. Trebuie să ne dăm pe noi înşine lui Dumnezeu în totalitate. Dacă este un singur capitol din viaţa noastră pe care îl iubim atât de mult încât nu vrem să îl lăsăm sub controlul lui Dumnezeu, trebuie să fim conştienţi că nu putem sluji la doi stăpâni: ori slujim lui Dumnezeu ori suntem în tabăra cealaltă. Decizia aparţine fiecăruia din noi.

Vremurile sunt tulburi. Ştirile care altădată zbuciumau sunt acum lucruri la care chiar ne aşteptăm. Lumea se îndreaptă cu paşi repezi spre sfârşit. Fiecare se grăbeşte. Nu contează scopul, nu contează destinaţia, nu contează metodele, toţi sunt parcă într-o luptă contra timp. Fiecare îşi urmăreşte scopul şi visul, fiecare caută să fie împlinit. E şi normal. La ce bună o viaţă care nu îţi aduce nici o satisfacţie, o viaţă în care nu te poţi bucura de toate lucrurile pe care le poate oferi lumea asta? Sună bine un astfel de raţionament, numai că mi se pare ca cineva este lăsat pe dinafară. Unde este locul lui Dumnezeu în tot acest

angrenaj? Ce se întâmplă cu ceilalţi oameni din jurul nostru, ce se întâmplă cu visele lor, cu vieţile lor? se mai gândeşte cineva la aceste lucruri, sau cineva a avut grijă să construiască încetul cu încetul un zid în jurul fiecăruia pentru a nu+şi putea vedea decât propriile nevoi şi dorinţe? De ce are nevoie cel mai mult lumea de acum? Cred din toată inima că are nevoie de Domnul Isus. Oare câţi condamnaţi nu aşteaptă eliberarea, câţi bolnavi nu aşteaptă vindecarea, câţi oameni pierduţi nu aşteaptă salvarea? Oare câţi nu aşteaptă o predică în care cerul să se deschidă şi tainele tatălui să fie revelate? Dar Isus a venit pe pământul nostru, cu două mii de ani în urmă… Ştim cum s-a născut, cum a murit şi cum a înviat. Dar El s-a înălţat la cer. Oare cum mai poate El să dea viaţă lumii din zilele noastre? Oare vor fi în stare urmaşii Lui, în sufletele cărorA El încă trăieşte, să dea lumii ceea ce are nevoie cel mai mult? Oare va mai găsi El credinţă pe pământ la venirea Lui?

Dacă tot vin sărbătorile şi e anotimpul cadourilor, gândeşte-te să dăruieşti cât mai mult. Poate că pentru noi o portocală în plus sau în minus pe masă nu e mare lucru, dar pentru un necăjit care o primeşte ea valorează foarte mult. Şi, nu uita, cineva spunea: “Ma mult contează cum dai decât ce dai.”