Descriere
Publicată iniţial în 2 volume
„Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)
Aş vrea să spun, fără să apelez la o smerenie morbidă, că, fără o inimă curată şi o minte predată, niciun om nu poate fi vrednic să predice despre Dumnezeu şi niciun om nu poate fi vrednic să audă. Niciun om nu poate auzi lucrurile acestea dacă Dumnezeu nu îl atinge şi nu îl luminează.
Cine poate să vorbească despre atributele lui Dumnezeu ” existenţa Sa independentă, omniscienţa, omnipotenţa, transcendenţa Sa şi aşa mai departe ” cine o poate face, cine o poate face cu vrednicie? Cine este capabil de aşa ceva? Eu nu sunt. Deci, am doar această speranţă: aşa cum bietul măgăruş a mustrat nebunia profetului, şi aşa cum, într-o noapte, cocoşul a cântat pentru a-l trezi pe apostol şi pentru a-l aduce la pocăinţă, tot aşa şi Dumnezeu să mă ia şi să mă folosească. Aşa cum Isus a intrat în Ierusalim pe spatele unei măgăriţe, tot aşa mă rog ca El să vrea să treacă prin faţa oamenilor călărind pe un instrument atât de nevrednic ca mine.
Mă întreb câte biserici evanghelice nu L-au întristat pe Duhul Sfânt prin frivolitatea lor, prin superficicalitatea, grosolănia şi lumescul lor până când El s-a retras rănit, în tăcere. Trebuie să Îl revedem pe Dumnezeu; trebuie să Îl simţim din nou pe Dumnezeu; trebuie să-L cunoaştem din nou pe Dumnezeu; trebuie să Îl auzim din nou pe Dumnezeu. Nimic mai puţin decât aceste lucruri nu ne va salva.
Nădăjduiesc că veţi avea un duh de rugăciune, că veţi fi vrednici să auziţi aceste lucruri şi că eu voi fi vrednic să vorbesc despre Dumnezeu – Triunul Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – cum este El. Dacă am putea restaura din nou cunoaşterea lui Dumnezeu oamenilor, am putea ajuta puţin pentru a aduce o reformă care să Îl restaureze pe Dumnezeu oamenilor.
O oră cu maiestatea lui Dumnezeu valorează mai mult pentru tine acum şi în eternitate decât toţi predicatorii – inclusiv eu – care s-au ridicat vreodată pentru a-şi deschide Biblia.
Vreau să mă gândesc, să mă rog, să studiez, şi să meditez la Dumnezeu şi să ajung să învăţ limbajul locului în care mă duc. Mă duc sus, acolo unde este Tatăl, unde este Fiul şi Duhul Sfânt. Acolo se află toată oştirea măreaţă a răscumpăraţilor – cei spălaţi în sânge, regeneraţi, şi sfinţiţi. Şi atunci când ajung acolo vreau să fiu în stare să vorbesc limbajul acelui loc – fără un accent american! Vreau să cunosc limbajul locului în care merg, iar originea acelei limbi, originea cerului însuşi, este Dumnezeu.
Mă întreb dacă vreo creatură sfântă care a petrecut secole privind faţa lui Dumnezeu ne ascultă vreodată convorbirile – cuvintele noastre inutile şi stupide, flecăreala neamurilor ocupate ale pământului şi vorbăria fără sens a predicatorilor.
Mă întreb dacă vreunui sfânt, cuiva care a petrecut secole lângă tronul lui Dumnezeu, în cazul în care vine pe pământ şi se aşează la unul dintre amvoanele noastre, îi va fi permis să vorbească. Presupun că dacă ar vorbi aici, ar spune foarte puţine lucruri pe care le auzim în mod obişnuit. Cred că ne-ar fermeca urechile, ne-ar fascina minţile şi ne-ar înveseli inimile prin vorbirea sa despre Dumnezeu – măreţul Dumnezeu, fermecătorul Dumnezeu, Cel care L-a dat pe Fiul Lui să moară pentru noi, Cel în prezenţa Căruia sperăm să trăim în timp ce anii se scurg. Şi presupun că după ce auzim o asemenea fiinţă vorbind despre un asemena Dumnezeu, nu vom mai accepta să auzim o predică stupidă, „de actualitate” ţinută din revista Times. Îmi imaginez că am insista ca oricine îndrăzneşte să ne răpească timpul predicându-ne să nu încerce să stabilească problemele politice şi economice ale lumii, ci să ne vorbească despre Dumnezeu şi doar despre El.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.