Năsturelul lui Teddy

16,00 lei

Autor: Amy LeFeuvre

Format: 20,5 x 13,5 cm

Număr de pagini: 120

Copertă broșată

180 în stoc

Descriere

O poveste care vă va încălzi inimile, vă va face să râdeţi, iar mai mult decât orice, îi va ajuta pe copii să înţeleagă bătălia spirituală care se dă în sufletul lor. Ei vor dori să se alieze lui Teddy, care demonstrează că şi copiii pot să se înscrie în armata lui Dumnezeu şi să câștige bătăliile nu prin forță și ură, ci înălțând drapelul dragostei.

Teddy dorește să devină un soldat curajos ca tatăl său, care a murit ca un erou în luptă și în amintirea căruia el păstrează nasturele de la haina lui din război, dar totodată vrea să fie un bun luptător în armata lui Dumnezeu.

Care este cel mai aprig și mai înverşunat duşman al tău? După ce vei citi Năsturelul lui Teddy, s-ar putea ca răspunsul tău la această întrebare să fie altul. Teddy Platt nu se poate abţine să nu povestească istoria năsturelului său scump. Curând, această pasiune a sa îl face să intre în conflict cu o fată venită de curând în sat. Dumnezeu se foloseşte de această duşmănie pentru a-l determina pe Teddy să se înroleze în armata Sa, unde va avea de luptat contra celui mai rău duşman – eul! Eşti tu un slujitor credincios al Regelui şi înalţi prin viaţa ta drapelul Dragostei? Teddy ne dă câteva lecţii din care avem de învăţat cu toţii.


Capitolul I

Un adversar

ÎN jurul lui stăteau adunaţi câţiva băieţi mai curioşi din sat, iar el, cu capul descoperit în bătaia nemiloasă a soarelui, cu picuri de sudoare pe frunte ce i se strecurau anevoie printre cârlionţii săi aurii şi frumoşi, părea atât de atras de ceea ce făcea încât dădea impresia că nu ar fi putut exista nimic care să-i abată atenţia de la sine, de la fiecare mişcare sau vorbă a sa.

El era un flăcău slab şi delicat, cu trăsături fine şi drepte asemenea unei fete. Ochii lui albaştri şi visători aveau o privire adâncă, iar acum se plimbau plini de viaţă de la un ascultător la altul, cu o spontaneitate uimitoare. Fiecare căutătură a sa scânteia de încântare şi întregul său corp tresălta de entuziasm şi energie. Îşi lăsă teatral capul pe spate, în timp ce mâinile şi picioarele se mişcau neobosit, aproape alert. Băieţii din jur păreau fascinaţi şi îl priveau lung cu o anume admiraţie pentru agitaţia ce-o răspândea printre ei. O clipă mâna îi rămase misterios în aer, apoi cu un gest de mândrie el arătă spre un nasture de alamă, cusut la o vestă mică, dovedind că nasturele era motivul întregii sale stări.

– Tatăl meu alerga mai departe: „Haideţi oamenilor; trebuie să salvăm drapelul!” Şi toţi au strigat într-un glas: „Uraaaaaa!” în timp ce îl urmau pe el. Erau multe bombe ce explodau şi obuzele zburau, multe săbii se vedeau prin aer, iar duşmanii năvăleau cu feţele lor roşii ca de foc şi dinţii scrâşnind!

Tatăl meu îşi scoase sabia – şi nimeni nu-i putea sta în cale, nimeni! Tăia şi cresta în stânga şi în dreapta. Multe capete, braţe, picioare cădeau ca lovite de trăsnet unul după altul. Reuşi să ajungă sus la drapel şi cu o lovitură el împlântă sabia chiar în corpul duşmanului care furase steagul! Duşmanul căzu doborât la pământ. Tatăl meu se uită la steag şi apoi în jurul lui. Era singur! Ceilalţi soldaţi au dat înapoi. Îi era lui frică? Nu! Strigă cât îl ţineau puterile: „Uraaaaaa!” Îşi luă sabia şi se grăbi să se întoarcă, iar duşmanii năvăliră toţi după el. Fugea acum ca să-şi scape viaţa şi alerga cu spatele înainte, pentru a nu-şi întoarce spatele duşmanilor. Alerga şi striga mereu: „Uraaaaaa!” până ce ajunse lângă prietenii săi şi apoi se duse direct la colonel. „Căpitanul a murit, domnule! Dar am luat steagul!” Îl salută în timp ce vorbea, apoi căzu mort la picioarele colonelului, sângele curgându-i năvalnic din inimă peste haine şi peste acest nasture.

Micul orator făcu o scurtă pauză pentru a-şi trage sufletul, apoi se ridică din nou şi spuse triumfător:

– Peste treizeci de gloanţe şi şase tăieturi cu sabia a avut tatăl meu în corpul său! A fost un adevărat erou, un mare erou!

– O, da, cu siguranţă, murmură o voce sceptică din mulţimea de băieţi. Data trecută erau douăzeci, iar data viitoare vei spune cincizeci, Teddy!

– Şi aceasta e istoria nasturelui meu, încheie băiatul ignorând ultima remarcă dispreţuitoare.

– Da’ tatăl tău avea doar un singur nasture la haină?

O voce necunoscută răsună în spatele lor şi toţi băieţii, ca la un semnal, se întoarseră curioşi. Înaintea lor stătea ţeapănă o domnişoară mai plinuţă care-i înfrunta cu o privire rece şi fixă. Fata se alăturase grupului fără să poată fi observată, din pricină că ascultătorii păreau prea captivaţi de povestea lui Teddy. Nu era îmbrăcată obişnuit ca orice fată din sat. Ea purta un costumaş aspru de serj, asortat cu pălăria mare aşezată cu grijă peste pletele ei brunete şi răsfirate. Era uşor îmbujorată, în timp ce ochii ei căprui, acoperiţi de gene lungi şi negre, îi aruncau micului orator o privire sfidătoare, de dispreţ.

Deşi fusese surprins de acea remarcă, Teddy îşi reveni şi îşi luă revanşa.

Un singur nasture! spuse el sarcastic. Haina tatălui meu a fost trimisă mamei cu un singur nasture şi dacă tu – şi îşi întoarse faţa spre ea supărat – dacă tu ai fi fost într-o asemenea bătălie sângeroasă şi ai fi ucis atât de mulţi oameni, cu siguranţă că ţi-ai fi pierdut toţi nasturii şi nu ai fi rămas cu unul cum a rămas tatăl meu! (…)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Numai clienții autentificați care au cumpărat acest produs pot lăsa o recenzie.