Povestea lui Tad

15,00 lei

Autor: Mary E. Ropes

Format: 20,5 x 13,5 cm

Număr de pagini: 120

Copertă broșată

210 în stoc

Descriere

Tad este hotărât să fugă pe ascuns cu copilul. Are planul pus la punct, iar pericolele iminente nu-l descurajează, fiind încăpăţânat şi plin de orgoliu. Necazurile apar când Foxy, bătrânul marinar beţiv, începe să-l urmărească. Ce trebuie să se întâmple ca Tad să înţeleagă că a face ce vrea şi cum vrea nu aduce întotdeauna fericire sau prosperitate? Vei afla citind Povestea lui Tad.


Capitolul 1

Cuvinte tăioase

UITĂ-TE la mine, băiete! Nu vreau să mai aud o vorbă despre asta. Mama ta trebuie…

  • Nu-i mama mea și niciodată nu va fi. Nici acum, nici într-o mie de ani; degeaba încerci să mă convingi, tată!
  • Ei bine, află atunci că mamei tale nu-i pasă cum îi spui, atâta timp cât faci ce-ți spune. Dar încearcă să înțelegi, băiete, că dacă faci prea mult tărăboi și îi dai dureri de cap nevestei mele, pe cât e de adevărat că numele meu este James Poole, pe atât e de sigur că o să ai de-a face cu mine.
  • Dar tată, continuă băiatul, ea se poartă frumos numai cu copilul ei. În schimb, tot timpul îl bate pe micuțul Bert și-o urechește pe Nell pentru toată nimica.
  • Copii râzgâiați ce sunteți! Auzi la el! Tu muncești de te spetești ca să le fie lor bine, iar ei sunt tot nemulțumiți, i-o întoarse cu asprime tatăl. Oricum, asta nu-i treaba ta, Tad. Trebuie să înțelegi, odată pentru totdeauna, că asta-i casa ei și poate să facă ce vrea. Așa că, valea de-aici! N-am vreme de stat la taclale cu tine.
  • Este de-a dreptul revoltător! Este o rușine! bolborosi Teddie Poole sau Tadpole, cum îl porecleau prietenii lui. Asta nu mai poate continua așa.

Tatăl său, însă, bombăni ceva pe sub mustață, după care își luă șapca și ieși afară.

  • Nu-i drept! Toate-s împotriva mea și a fraților mei, bieții de ei. Nu-i pasă câtuși de puțin de copiii soțului ei. În schimb, nimic nu-i prea mult pentru plodul ăla al ei umflat și plângăcios. Dacă aș avea cu ce să-i hrănesc, i-aș lua pe Bert și Nell și aş pleca de aici fără să mă gândesc de două ori – sărăcuții de ei.

Cu inima grea, Tad se întoarse la lucrul său. Nu avea cine știe ce slujbă. Lucra pentru un băcan care-l plătea cu patru șilingi pe săptămână. Dar chiar și așa, puținul acesta era mai bun decât nimic. De altfel, își făcea treaba cu plăcere, deși de multe ori îi ardeau picioarele de atâta stat în picioare și alergat încoace și-ncolo.

Multă bunătate sălășluia în Tad. După moartea mamei lui, el fu acela care îngriji de frățiorul și surioara lui, chiar dacă de multe ori se neglijă pe el pentru aceasta; iar când, într-un final, James Poole se recăsători, băiatul ajunse să-și disprețuiască mama vitregă pentru felul aspru în care se purta cu frățiorii lui. Apoi, odată cu nașterea copilului ei, lucrurile s-au complicat şi mai mult. Femeia le purta pică lui Bert și Nell pentru fiecare clipă pe care i-o răpeau, chiar și pentru mâncarea pe care trebuia să le-o facă. Nu avea nicio înțelegere pentru problemele lor copilărești, niciun cuvânt blând și nicio mângâiere pentru nimeni în afară de băiețelul ei. Cât despre Tad, față de care nu-și ascunse niciodată sentimentele, ea manifesta un dispreț aproape diabolic. Băiatul se plânse de câteva ori tatălui, însă fără niciun rezultat. Mai mult, toate astea o învrăjbiră și mai mult asupra lui; acum Tad făcu o ultimă încercare de a-și convinge tatăl, încercare la fel de nereuşită ca şi celelalte.

În ziua aceea, în timp ce alerga încoace și-ncolo pentru a duce colete sau pentru a-l ajuta pe domnul Scales, stăpânul lui, să-și aranjeze pachetele în magazin, gândul îi fugea mereu la problema lui. Acasă viața deveni insuportabilă, imposibilă, gândea el. Ce era de făcut?

În timp ce băcanul îl privea, un zâmbet de nedumerire și amuzament îi apăru pe fața mare și blajină. Tad însă nu-l văzu, căci nu-și ridica deloc ochii de la treaba lui. Într-un final, stăpânul zise:

  • Te rog să mai verifici o dată cutiile, înainte de a le înveli în hârtia maro.

Băiatul făcu ce i se ceruse, dar când se uită în cutii roși până la urechi.

  • Nu știu cum am putut să fiu atât de neglijent, domnule, spuse el cu părere de rău. De ce zahărul s-a amestecat aici cu sarea, iar dincoace feliile de șuncă sunt împachetate împreună cu săpunurile? O, nu, și aici o cutie de lumânări s-a spart și s-a împrăștiat printre celelalte lucruri din cutie. O, domnule, îmi pare nespus de rău.

Domnul Scales începu să râdă cu poftă:

  • Nu se întâmplă des să faci asemenea greșeli, dragul meu, spuse el cu blândețe, așa că te iert de data asta. Dar mi se pare că te preocupă ceva, nu-i așa?
  • Da domnule, așa este, răspunse Tad.
  • Te pot ajuta cu ceva?
  • Nu, domnule, mulțumesc, nimeni nu mă poate ajuta, răspunse băiatul posomorât.
  • Poate că situația nu e tocmai roz acum, dar lucrurile se vor rezolva într-o zi sau două și atunci vei fi din nou vesel.

 

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Numai clienții autentificați care au cumpărat acest produs pot lăsa o recenzie.