Mieluselul

6,00 lei

Format: 20,8 x 14,7 cm

Număr de pagini: 78

Stoc epuizat

Descriere

„În lumea noastră coruptă, plină de o literatură care portretizează laudativ toate formele de stricăciune şi de rău, apariţia unor cărţi care ne înfăţişează personaje nobile, tineri şi tinere, bărbaţi şi femei de caracter, cu acţiuni pline de nobleţe, ne vine ca o briză de aer proaspăt, ca o zi însorită de primăvară, plină de viaţă nouă şi de frumuseţe. Tineretul de astăzi şi întreaga noastră societate are nevoie de modele diferite, are nevoie de o literatură care înfăţişează personaje pline de puritate morală, care înving răul prin bine, care strălucesc chiar şi în sărăcie şi în tragedie, care preţuiesc corectitudinea, adevărul şi puritatea mai mult chiar decât viaţa.” Prof. Dr. Iosif Ţon

Această povestire îi va învăţa pe copii că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu. Împreună cu părinţii, vor fi captivaţi de desfăşurarea evenimentelor şi vor vedea că Domnul este Dumnezeul imposibilului.

       Capitolul I

           „Cristina, o fetiţă de aproape zece ani, culegea fragi în pădure. Era o după-amiază înăbuşitoare şi, în poieniţa unde nu era nici o adiere de vânt, căldura era covârşitoare. Pălăria ei de paie nu putea s-o apere deloc de căldura arzătoare a soarelui. Broboane de sudoare i se prelingeau pe frunte şi obrajii îi erau roşii ca focul. Totuşi, ea continua să adune cu sârguinţă fragi, fără să privească deloc înapoi: – Căci sunt pentru mama mea bolnavă, îşi spuse ea veselă ştergându-şi fruntea cu batista. Cu banii pe care-i voi primi pentru fragi voi procura ceva de mâncare ca ea să se întremeze. Spre seară, când coşul era plin cu fragi, fetiţa se îndreptă spre casă. Începu să plouă. Picăturile cădeau tot mai zgomotos pe frunzele copacilor şi bubuituri puternice de trăsnet răsunau în depărtare. Când a ieşit din pădure, a început furtuna. Mergea împotriva vântului şi pe cerul tulburat se iviră nori negri, înălţându-se unii deasupra altora ca nişte munţi. Cristina ştia că de obicei fulgerul trăsneşte cei mai înalţi copaci şi de aceea căută adăpost departe de ei, sub nişte tufişuri mici de alun şi acolo aşteptă să treacă furtuna. Dar, dintr-o dată, auzi din tufişurile apropiate un geamăt trist, ca de copil. Nici chiar furtuna, ploaia, tunetul şi fulgerul n-au putut să oprească această fetiţă miloasă să meargă să vadă ce este. Ajunse şi, iată! Era un mieluşel blând, udat de ploaie şi care tremura – probabil era rătăcit de turmă. – O, sărmane mieluşel! spuse Cristina. Nu pot să te las singur; hai, te voi lua acasă la mine. Şi luă mieluşelul cu grijă în braţe şi, de îndată ce se opri ploaia, se grăbi să ajungă la căsuţa ei cu acoperiş de paie. – O, priveşte, mamă dragă, spuse ea de îndată ce intră în cămăruţa îngrijită şi curată, uite ce am găsit! Priveşte ce mieluşel frumos! O, ce norocoasă am fost! Voi avea mare grijă de el – o voi face cu bucurie! – Copilă, spuse mama bolnavă ridicându-se şi sprijinindu-şi capul în palme, de bucurie ai uitat că acest mieluşel trebuie să fie al cuiva. El s-a rătăcit doar şi de aceea trebuie să-l dăm înapoi. Probabil este al fermierului bogat de la Eich-hof. Nu este bine să păstrăm bunurile altora în casa noastră nici măcar o noapte. Deci, ar fi mai bine să îl duci acasă chiar în această seară…”’

Recenzii

Nu există încă recenzii.

Fii primul care adauga o recenzie pentru “Mieluselul”

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *