Privilegiul unei mari moșteniri: Biblia, traducerea Cornilescu

Descriere

Cartea aceasta apare în anul centenarului Bibliei Cornilescu, ediția din 1921, și cuprinde articole care au drept scop să arate istoria acelor vremuri, felul în care a decis Cornilescu să traducă Biblia, mai exact să ofere Biblia într-o limbă română modernă cursivă și clară și de aici impactul pe care l-a avut în viața oamenilor. De asemenea, în această carte sunt câteva mesaje biblice ale lui Dumitru Cornilescu, predici rostite când locuia în Elveția, care au fost traduse din limba germană.

Prefață

Probabil că unii, care vor vedea acest volum, se vor întreba: Era nevoie de o nouă carte despre traducerea Bibliei făcută de Dumitru Cornilescu?
Într-adevăr cu mai mulți ani în urmă a apărut cartea: Din viața și lucrarea lui Dumitru Cornilescu, scrisă de Alexandru Măianu1. Relativ recent studiile profesorului Emanuel Conțac ne-au adus o înțelegere mai consistentă, mai amplă despre traducerea Bibliei realizată de Dumitru Cornilescu acum 100 de ani. Dar am considerat că mai este loc pentru a se discuta despre această traducere a Bibliei întrucât a avut un impact deosebit în viața poporului român și care în mod sigur va avea un rol major și în viitor pentru ca românii să-l cunoască pe Dumnezeu atunci când vor recurge la citirea Sfintei Scripturi. Cartea aceasta apare în anul centenarului Bibliei Cornilescu, ediția din 1921, și cuprinde articole care au drept scop să arate istoria acelor vremuri, felul în care a decis Cornilescu să traducă Biblia, mai exact să ofere Biblia într-o limbă română modernă cursivă și clară și de aici impactul pe care l-a avut în viața oamenilor. De asemenea, ne-am dorit să oferim, prin intermediul acestei cărți, și câteva mesaje biblice ale lui Dumitru Cornilescu, predici rostite când locuia în Elveția la Landli, care au fost traduse din germană în română. Mulțumim pe această cale fratelui Pavel Beloiu din Portland, SUA pentru faptul că ne-a dat permisiunea de a le include în carte.
O traducere a Bibliei precum cea făcută de Cornilescu era extrem de necesară în România acelor vremuri. Înainte de această versiune a Bibliei, fusese publicată Santa Scriptura sau Biblia de la Iași din 1874 care încă era în limba română veche, astfel, pentru mulți posesori ai ei era tratată ca un talisman. Mai era și Biblia sinodală, dar avea un limbaj greoi și arhaic. Deci Biblia nu era o carte citită și studiată de români. Lipsa Bibliei îi făcea pe oameni să le fie frică de a pune mâna pe o Biblie. Pastorul anglican Adeney care locuia la București și era implicat într-o misiune pentru evrei afirma, în Octombrie 1919, într-o scrisoare adresată Societății Biblice Britanice (SBB), că în toată România, care atunci ajunsese la 15 milioane de oameni ca urmare a unirii din 1918, era extrem de greu să găsești o Biblie. În acest cadru, în care viața religioasă îi nemulțumea pe mulți români, apare Biblia tradusă de Cornilescu.

Biblia în traducerea Cornilescu a întâmpinat probleme imediat după ce a fost finalizată întrucât a fost considerată de factură protestantă iar rezultatul a fost că Biserica Ortodoxă Română (B.O.R.) a decis să interzică folosirea ei în uzul liturgic cât și în uzul personal. Instaurarea în 1947 a regimului comunist, un regim ateu, susținător al teoriei materialist-dialectică, a îngreunat și mai mult accesul oamenilor la Biblie și iată un alt motiv pentru care poporul român nu a avut parte de Scriptură. Cei care erau găsiți transportând Biblii, erau luați în vizorul securității comuniste, erau arestați, bătuți, băgați la închisoare și chiar omorâți. Iată că, în ciuda faptului că avem un secol de Biblie în limba română modernă, această traducere care a fost primită bine de popor nu a putut juca un rol major în viața poporului român. Chiar înainte ca regimul comunist să se instaleze în România, un emisar al S.B.B. în Europa de est constata că Biblia Cornilescu i-a captivat pe oameni și acesta era motivul pentru care era denigrată de mulți. Traducerea aceasta a fost acceptată de cultele evanghelice din România, dar și de mișcarea Oastea Domnului care face parte din B.O.R. Deci, neoficial, a fost și este folosită și în mediul ortodox. De fapt, Gala Galaction (Grigore Pișculescu), cel care împreună cu Vasile Radu au lucrat pentru o traducere a Bibliei pentru mediul ortodox recunoștea, spre finalul vieții, că traducerea Cornilescu a devenit Biblia populară a poporului român.
O privire de ansamblu asupra acestei traduceri receptată atât de bine de poporul român vine cu întrebarea: De ce a avut această trecere și cerere din partea oamenilor? Dumitru Cornilescu și-a propus ca traducerea sa să fie înțeleasă de toți oamenii și de către cei de rang înalt și de către oamenii de rând. Cornilescu credea în puterea de transformare pe care o are Biblia în viețile oamenilor, credea că atunci când oamenii o vor citi și o vor înțelege, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu va schimba inimile oamenilor. Iată ceea ce îl anima, ce îl preocupa pe Cornilescu atunci când a început să facă această traducere. Este exact gândirea pe care o aveau reformatorii din Europa de vest: Martin Luther în Germania, William Tyndale în Anglia, care doreau să pună în mâinile oamenilor din popoarele lor Biblia într-o limbă accesibilă. Iar rezultatele s-au văzut imediat, Bibliile lor devenind piatră de temelie pentru literatura germană și engleză.
În acest sens, pe lângă faptul că prin traducerea sa Cornilescu s-a dovedit un distins traducător, știind să îmbine textul Scripturii cu un limbaj relevant pentru vremea lui, îl putem considera și reformator. Am arătat mai sus scopul pe care l-a avut când a decis să traducă Scriptura însă ar mai fi un lucru de menționat aici. În perioada traducerii, Cornilescu, fiind cercetat de mesajul Scripturii a experimentat o convertire autentică. El vorbește pe larg despre această transformare, textul carel-a cercetat profund fiind Romani, capitolul 3, în care se arată că nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar și acest lucru a fost pentru el suficient să înțeleagă că are nevoie de o viață nouă, că are nevoie de un Mântuitor personal și de o reală întoarcere la Domnul Isus. De aceea, prin studiul Scripturii și al epistolei către Romani, îndeosebi, Cornilescu a înțeles diferența dintre doctrina despre mântuire din ortodoxie care este privită ca îndumnezeire și cea din protestantism care este privită ca îndreptățire. El a privit mântuirea ca stare după voia lui Dumnezeu dată de Dumnezeu. De fapt așa a tradus termenul dykaiosyne din greacă, în ediția din 1921, prin această parafrază, pentru ca apoi în ediția din 1924 să îl traducă cu neprihănire. Convertirea lui a fost urmată de altele, el împărtășind multora ce a făcut Domnul Isus în viața lui, ajutând astfel la răspândirea Adevărului în întreaga țară. Este de menționat aici mișcarea de la Biserica Cuibul cu barză din București unde preotul Tudor Popescu, prieten apropiat al lui Cornilescu, a experimentat și el o convertire, chiar în momentul în care predica Evanghelia pentru ca apoi să continue cu mulți alți oameni. Aceasta a dus în final la caterisirea sa de către sinodul B.O.R., Cornilescu dându-și demisia de la mănăstirea Dobrovăț din episcopia Hușilor și implicit retragerea din ortodoxie. Astfel, a pornit o nouă biserică, evanghelică, numită inițial Creștini după Scriptură, fiind pentru mult timp parte din Biserica Creștină după Evanghelie pentru ca din 1990 să se numească Biserica Evanghelică Română, fiind o biserică evanghelică de sine stătătoare. Privind la această istorie putem afirma că prin traducerea Scripturii de către Cornilescu în limba română modernă am avut parte de o reformă evanghelică reală în România și el poate fi considerat un veritabil reformator prin efectul lucrării sale care nu a rămas doar o simplă traducere a Scripturii, ci a dus și la întemeierea unei noi biserici ajutând mulți români să aibă o viață creștină adevărată. (…)